Ce sa va zic? Îi cunosc relativ binisor pe ambii. Binisor înseamna ca pot spune: i-am întâlnit de mai multe ori când munceam în presa de la Chisinau si am discutat cu ei suficient cât sa-mi fac o parere. Pe vremea aceea Oleg era un tânar jurnalist care scria despre politica si facea primii pasi în analiza evenimentelor politice. Tin minte ca în timpul unor dezbateri libere, la un fel de masa rotunda, la care participau studenti, profesori, jurnalisti, vorbise despre cât de puternic din punct de vedere financiar este Urechean si ca el va iesi victorios din lupta cu Voronin. În acele vremuri de restriste, acolitii fostului primar de Chisinau erau vânati si bagati la racorica, cred ca va amintiti de celebrele “vineri negre”! Asa ca ramasesem cu impresia ca Oleg “era cu Urechean”, dupa cum ne exprimam noi, tinerii studenti la jurnalism, drept, economie s.a.m.d., care frecventam acele dezbateri. Mare ne-a fost mirarea sa citim ca s-a angajat la Moldova Suverana, apoi sa-l vedem pe Oleg Cristal la NIT în niste emisiuni de analiza, discutând într-o “companie selecta”. Multi au vazut în asta o tradare, eu… mi-am vazut d’ale mele. Spuneam atunci, continui sa cred si astazi, atâta timp cât omul si-a gasit un loc de munca bine platit, atâta timp cât îsi asuma o politica editoriala, poate sa se angajeze oriunde vrea. Exista însa un aspect important: pentru toate trebuie sa platesti la timpul lor. Trebuie sa-ti asumi faptele si sa stii ca va veni vremea când lumea va arata cu “dejtul” spre dulapul în care tii scheletul. Dar este posibil ca Oleg Cristal sa fie o personalitate puternica, una care poate lucra cu niste oameni patati moral, profesional, iar mai apoi sa revina pe un teren neutru, unde sa reziste stoic aratatului cu “dejtul”. Cu alte cuvinte, te obisnuiesti cu scheletul din sifonier, îti asumi ca ai facut-o si pe asta, n-a fost cea mai buna decizie a vietii, dar chiar daca ai lucrat printre cobre, consideri ca ai scapat ca prin miracol cu sufletul neînveninat. E posibil si asta, maestre!

Cu Constantin Tanase practic am crescut. Îi înghiteam pe nerasuflate editorialele înca pe vremea când eram la liceu si reuseam sa gasesc un Flux în geanta unei rude care lucra la posta. Pe vremea aceea nu aveam bani de ziare. Apoi a venit Timpul, iar Flux n-a mai existat pentru mine. Am facut efortul supraomenesc sa o conving pe mama sa ne abonam la Timpul si abonat am fost. Asa ca atunci când am venit student la jurnalism la Chisinau, am fost lansarile de carte la care participa, îi ascultam discursurile de la mitingurile politice si nu numai, continuam sa-i citesc editorialele. Îl consideram si continui sa-l consider cel mai bun editorialist si cel mai important formator de opinii pe care îl are Republica Moldova. Este singurul barometru în care multi moldoveni au încredere atunci când verifica starea vremii din politica. Eram la o televiziune mica, micuta când am avut ocazia sa-i iau un interviu. Fusesem la premiera unui film documentar despre deportarile din perioada sovietica, adica o tema pe care îi place sa o disece în articolele sale. A refuzat. Mi-a spus ca nu da interviuri la televiziuni. Ciudat, nu-i asa? Totusi, scria despre ce vedea la televizor, dar de putine ori cuvinte de bine. Când m-am mutat la PRO TV Chisinau, am facut o serie de reportaje legate de activitatea primarului interimar de atunci, Vasile Ursu. Nu era cine stie ce, am scris despre niste probleme din capitala Moldovioarei si îl prinsesem în corzi într-o conferinta de presa pe primar. Nimic neobisnuit, dar am ramas surprins placut sa citesc într-un editorial de-a maestrului despre cât de bune au fost reportajele si cât de varza este primarul Vasile Ursu. A fost mai mult decât un premiu, mai mult decât o marire de salariu. Este adevarat ca am patimit din cauza asta. Vasile Ursu a facut urât la urmatoarea conferinta, a tipat, a promis ca se va razbuna, chestii comuniste. Tin minte ca asociatiile de jurnalisti au iesit cu o declaratie în care îsi exprimau dezacordul, îngrijorarea, bla-bla-bla… N-a contat nimic, decât acel editorial scris de Constantin Tanase. Apropo, pâna la urma i-am luat un interviu. Faceam un reportaj la… o nunta. Vitalia Pavlicenco îsi marita fata si a acceptat sa filmam evenimentul. Era o chestie mondena, dar trebuia sa o fac si pe asta. Bonusul l-a reprezentat, însa, prezenta maestrului la nunta. I-am luat în sfârsit interviu - evident, niste urari de bine la adresa mirilor - si am vorbit mai pe îndelete, la o tigara afara, împreuna cu alti invitati de una, de alta. N-a trecut mult, am plecat din Chisinau. La ceva vreme dupa plecare, Constantin Tanase mi-a dat o lectie pe care nu o s-o uit cât o sa traiesc. Într-un editorial a aruncat niste cuvinte mai grele, la general despre tagma bloggerilor. Iar lectia consta în faptul ca… si-a recunoscut partea sa de greseala. Am ramas perplex, am ramas uluit. Mi-am dat seama ca nu era asa cum îl descrisesem, nu era un om învechit, ci un Om cu pareri, un Om care, acceptând eroarea în care fusese, ne-a demonstrat ce înseamna valoarea sa! Sa ne traiti, maestre!

Acum despre obiectul polemicii. Cine poate sa spuna ca analistii invitati la Publika sunt de buna calitate? Vorbesc ei coerent, corect în limba româna? Sunt analisti neutri, fara sa o ia hais pe dealuri? Cu micuuuute exceptii, analistii de la Publika sunt praf. Îi dau dreptate maestrului. Nu l-am înteles si nu pot sa-l înteleg, însa, când refuza sa dea interviuri, sa comenteze si pentru televiziuni. Consider ca si de data asta este într-o eroare. Parerea mea. Un jurnalist ramâne jurnalist indiferent de canalul prin care ajunge la public. Stiu ca are un fel de comoditate scriind la ziar, si un fel de aversiune pentru canalul numit Televiziune, dar nu prea are dreptate! Doar moldovenii nu prea citesc ziare, multi moldoveni sunt chiar înapoiati intelectual. Si totusi trebuie sa ajungi la cei care nu au calculator sau bani pentru ziar. Este de datoria unui maestru în ale editorialelor sa-si propage ideile si prin alte medii decât hârtie si pagina calculatorului. La un moment dat, Constantin Tanase a devenit un brand care “se cumpara”, care este cautat. Asa ca, practic, nu-si mai apartine, el trebuie, este obligat sa apara si pe la teveu, iar aici are dreptate Oleg Cristal. Unde greseste colegul meu de la Publika? Pai, este simplu: nu poti sa o pui la aceeasi masa pe Regina Marii Britanii si Regina Porno a României. Da, ambele sunt regine, da, ambele sunt cunoscute, dar registrul nu este acelasi. Una dintre ele poate fi infinit jignita de o asemenea alaturare. Asadar, nici pe maestru nu poti sa-l pui lânga, sa zicem, un Contiu. Niciodata!

M-am întins cam mult si nu am explicat, de ce “Maestru”? Simplu. România îl are pe Cristian Tudor Popescu, CTP-ul, cum l-a botezat lumea. Un jurnalist dintr-o bucata. Un jurnalist ale carui cuvinte atârna greu, de exemplu la alegeri. Recent a declarat ca va vota împotriva lui Traian Basescu. Are motivele sale si, stiti ce, cred ca dupa editorialul CTP-ului Basescu nu se mai întoarce la Cotroceni. De altfel, CTP apare la televizor! Este solicitat sa comenteze cele mai fierbinti momente din viata sociala si politica a tarii. Este spectaculos, dur si are o moralitate a sa pe care o respect. Personal îmi place si sunt sigur ca sute de mii de români îsi îndreapta ceasurile politice dupa cum comenteaza domnia sa. Si Moldova trebuie sa aiba un CTP. Si moldovenii au ceasuri care arata aiurea ora politica. Cine sa-i ajute daca nu Constantin Tanase? De ani de zile ne-a demonstrat ca poate fi în opozitie cu puterea. De ani buni este cel mai cautat, citit, titrat editorialist de la noi. Argumentele sale, extrem de convingatoare pe hârtie sunt bune si la teveu. Scrie bine, scrie pe întelesul oamenilor si, cel mai important, atunci când îl citesti, simti ca are dreptate! Iar, dupa parerea mea, asta este cel mai important la un analist, editorialist, sa simti ca are dreptate. Exista sute de alti editorialisti, foarte buni, care vin cu argumente solide, imbatabile, însa stii, ai senzatia ca porneste de la un fundament subred. La Constantin Tanase nu e asa. De aceea este un Maestru, Oleg, de aceea ar trebui dat la televizor - sunt de acord cu tine - însa în anumite conditii, iar zecile de invitatii pe care le-ai facut sunt putine. Trebuie sa-l inviti de sute de ori si sa fii sigur ca nu va fi la aceeasi masa cu niste regine porno ale analistilor. Maestre, astept sa va vad si la TeVeu!